“Ceilalţi lupi m-ar sfâşia dacă ar şti că urletul meu e, în realitate, un plâns”
Ce preţ trebuie să plătesc pentru a putea fi fericit ?
Nu vreau să fac curăţenie in cameră pentru că mirosul tau incă persistă şi ştiu că ultima oară am făcut cu tine.Nu vreau nici patul să-l fac pentru că îmi aminteşte de dimineţile în care ma trezeam lângă tine.
Dimineţi în care te trezeam cu săruturi.Începeam de pe gât,treceam pe la ureche dupa care mă apropiam grăbit de buzele tale .Cu ochii întredeschişi mă sărutai şi uşor te întorceai către mine să mă săruţi mai bine.Mâna mea pe corpul tău te făcea să te alinţi într-un fel de nedescris,adorabil.
Lenjeria nu o schimb pentru că incă mai miroase a tine.Orice loc din casă imi aminteşte câte un moment petrecut cu tine şi imi zic „acolo am zis asa/am facut aia”.Este trist fară tine,este mult prea goală casa.
Azi am curăţat bucătăria asa cum o făceai tu.Şi nu,nu am uitat de geamul de la aragaz de care uitasei tu prima dată cand ai făcut curăţenie.Am pus totul in ordine,am şters si hota,aşa cum o faceai tu.Doar frigiderul a rămas in dezordine pentru că nu am răbdare ca tine.
Trandafirii ce i-am furat cu tine s-au ofilit acolo,le-au căzut petalele pe noptieră,nu-mi pasă .
Toate locurile in care trec pe stradă îmi amintesc si ele la rândul lor de tine.Cu greu ma abţin sa nu lăcrimez.
Te caut prin casă dar nu te găsesc.Te caut seara în baie ,vreau sa te spăl pe picioruşe şi să-ţi văd zâmbetul dulce .Privirea aia ,mă priveai cu drag si uneori îţî lăsai mâna să-mi alunece pe spate.După care cand te ştergeam mă priveai de sus şi zâmbeai din nou.Era un zâmbet protectiv,eu aşa simţeam.Şi deşi eşti o fiinţă atât de mică îmî dai o senzaţie de siguranţă de nedescris.La fel şi când eram în braţele tale.În momentele alea ştiam ca nimeni şi nimic nu mă poate răni.Ştiam că sunt în siguranţă alături de tine.
Chipul tău , angelic (din punctul meu de vedere) mă face să uit de tot ce e rău în viaţa mea ,mă face să trăiesc emoţii de nedescris mai ales când schiţezi un zâmbet ,zâmbet dulce care mă alină .
Râsul tău e atât de pur ... Joaca cu tine este ceva ce nu am mai trait nici in copilarie .Datorită ţie am redevenit copil,şi îmi place.
Mâna ta într-a mea pe stradă mă făcea şi ea la rândul ei să mă simt în siguranţa .Uneori mă strangeai mai tare şi mă treceau fiori.
Hai pune botu’ ! Spune-mi că vrei sa fii supărată pe mine şi te voi face să zâmbeşti în câteva secunde.Nu poţi rămâne aşa ,o să zâmbeşti până la urmă ! Uite ,vezi că poţi ? Ştiam că poţi,de aia am şi insistat .
• De ce lumea este împotriva noastră?
• De ce trebuie să îmi măsor fericirea în zile/săptămâni ?
• De ce nu pot zâmbi dacă tu nu eşti cu mine ?
• Cu ce am greşit ?Şi , chiar am greşit atât de tare încât să merit toată suferinţa asta ?
Dacă chiar am greşit şi asta e un fel de “Răzbunare” eu nu mă las bătut,eu voi lupta pentru noi ,pentru momentele de neuitat petrecute împreună.Am preţuit fiecare clipă petrecută cu tine.Acum vreau ca clipa să se transforme in eternitate şi fericirea sa fie in meniul de zi cu zi .
De ce trebuie neapărat să suferim intr-o relaţie ?
Se pare că ăsta ne este destinul .Amândoi am acceptat ,poate fară să cunoaştem cu adevărat consecinţele .Acum trebuie doar să rezistăm.Trebuie să luptăm pentru noi ,pentru visele noastre.Le putem face să devină realitate.
Tu fiinţă mică ,firavă,emotivă,dulce,romantică si nebunatică ştii cu adevărat cum să mă faci fericit.Tu ai inventat reţeta perfectă şi cu ea m-ai preparat:
Mi-ai presărat zâmbet pe faţă cu uşurinţă.
Mi-ai adăugat emoţii si senzaţii plăcute cu mare grijă.
Ai zâmbit tot timpul în care „mă preparai” şi din cauza asta în reţetă s-a adaugat şi inima mea.
Ai adăugat vorbe dulci ,inocente,fără sens pentru tine pe atunci.
Ai pus totul într-o farfurie,ai aşteptat să se răcească după care ai gustat.Ţi-a placut şi nu ai mai lăsat nimic în farfurie.
După care,fără să-ţi dai seama ai lasat o bucată din tine acolo,inima ta .Nu am ezitat nici măcar o clipă şi am luat-o cu mine.Am pus-o lâmga a mea şi de atunci inimile noastre bat impreună.
Acum vorbele pe care odată le ziceai în joacă au sens şi crezi in ele.
Acum este dragoste.
Îţi mulţumesc in primul rând pentru ca exişti şi existând mă faci şi pe mine să simt că exist.
Îţi mulţumesc pentru că datorită ţie am învaţat să fiu mai bun.
Îţi mulţumesc că m-ai învaţat sa zâmbesc.
Îţi mulţumesc pentru că abia acum am inţeles cu adevărat ce este aia dragoste adevărată.
Îţi mulţumesc pentru toate momentele petrecute impreună cu tine.
Îţi mulţumesc pentru că mă iubeşti.
FERICIRE , orice preţ ai avea eu sunt pregătit să îl plătesc !
În fum
În fum te’adun,
Te’ngân,
În nori şoptesc,
Privesc,
Admir ,ador…
Color.
Visez , covor,
Petale reci,
Lumini,
Plãpând,
Se’aprind in gând ,
Te strig ,te prind,
Mã’nchid ,
M’aprind ,zâmbesc…
Zâmbeşti .
Te ating ,
Mã simţi ,
Tresari ,
Mã stingi .
Mã’ndur si jur ,
Mã’nchin si sper ,
Mã’ntorc si zbier ,
Mã’nec în cer .
Te’ngân,
În nori şoptesc,
Privesc,
Admir ,ador…
Color.
Visez , covor,
Petale reci,
Lumini,
Plãpând,
Se’aprind in gând ,
Te strig ,te prind,
Mã’nchid ,
M’aprind ,zâmbesc…
Zâmbeşti .
Te ating ,
Mã simţi ,
Tresari ,
Mã stingi .
Mã’ndur si jur ,
Mã’nchin si sper ,
Mã’ntorc si zbier ,
Mã’nec în cer .
Culori
Ciudat cum uneori devii atat de profund incat te poti confunda cu un strop de roua, curgand ca o lacrima de undeva din ochii orizontului, pe linia ce imparte cerul in doua. Iti ia milioane de ani sa atingi pamantul, desavarsirea, timp in care parcurgi tot spectrul de culori al Universului in bataile de raze solare, lunare, stelare… ca o picatura de Nimic gata sa te transforme oricand intr-o picatura de rosu, verde, albastru sau galben, apoi intr-un amestec fara sens de mai multe culori, moment in care te paraseste. Aluneci obosit si atingi solul, realizand ca mainile zeilor te-au facut mult prea complex ca sa poti suporta banalitatea lumii de jos…
Sentimentele lumii de jos… Fiecare culoare cu sentimentul sau, cu trairile sale, iar atunci cand le parcurgi pe toate, slabe sanse sa iti mai ramana ceva necunoscut inimii. Intre luminile seci ale firelor de nisip realizezi ca insemni mult mai mult decat toata lumea de jos la un loc, ca reprezinti un colt real de univers trimis undeva in recunoastere intr-o lume paralela… dar total paralela cu orice simt al realitatii. Si in zadar incerci sa ii inveti pe ceilalti realitatea ta, nu vor intelege.
Majoritatea au uitat sa creada in zei, le-au uitat numele si insusirile divine…Nu murim decat la cererea noastra.
Dar ce minte, oricat ar fi ea de rasarita, sa inteleaga lumea de jos ? Ecranul mintii lor nu ar putea arata imaginea descrisa in cuvinte de buzele tale. Cine sa vada ca dincolo de cercul ce ii inconjoara , exista lumi in care inimile au aripi si pot zbura departe de sicriul imbacsit al pieptului unde ar avea toata sansele sa putrezeasca in nestire ? Exista nori facuti special pentru ca privirile sa poata dansa printre ei, sa le poata explora fiecare coltisor de infinitate alba si dulce ca zaharul scurs de pe acadeaua linsa de o fetita cu chip de ceara si ochi de intuneric…
Acolo unde apele, oricat de adanci si de involburate, nu te ineaca, acolo unde focul, oricat de rosu si de pasionant, iti mangaie tesuturile fara sa le arda, de Acolo vin eu. Si astept cu nerabdare sa ma intorc… in realitatea mea imaginara, in lumea din interiorul meu.
Cand vei avea curajul sa deschizi adevaratii ochi cu care te-a inzestrat natura , atunci ma vei putea vedea in intreaga mea splendoare, atunci vei fi capabila sa dai de-o parte gluga de praf si intuneric care imi acopera razele de luna emanate de par si adancimea ochilor care au inecat si inca mai ineaca zeci de corabii pierdute.
E de ajuns sa imi atingi mana dreapta cu sufletul si sa nu te infiori cand vei fi strabatuta de sagetile racelii mele fizice. Vei fi una cu mine cand vei invata sa ma simti in interior. Atunci cand, dupa ce te-am fermecat cu zambetul meu dulce, putin acrisor, cu varful limbii mele jucause ca rafalele de vant pe crestele muntilor, cu moliciunea trupului meu invaluit de pasiune si candoare pana in cele mai ascunse celule ale epidermei, cu glasul meu imprumutat din profunzimea valurilor marii… Atunci cand, dupa ce iti voi pune inaintea ochilor si a sufletului toate frumusetile Universului, ma voi transforma in Noapte… ochii mei vor deveni o ceata umeda si stearsa, buzele mele obosite, palide, limba mea seaca, trupul meu aspru, rigid, mainile mele descarnate de lumina… Atunci cand vei simti transformarea aceasta brusca cu ochii sufletului si ai mintii si totusi vei avea curajul sa ma iei in brate, sa ma saruti si sa ma accepti… Atunci vei fi a mea… si pentru o secunda de infinitate, voi fi al tau.
Ma vei simti pana in maduva intunecata a inimii tale, pana in globulele sangelui tau, ce incet… foarte incet… va curge peste pieptul meu, intr-o imbratisare a senzatiilor fierbinti si la fel de trecatoare ca ceara topita… Vei fi a mea pe veci… Voi fi al tau o secunda…
Tot nu ai puterea sa imi atingi aripile de adancime intunecata ? Te sperie sangele ce isi face albie printre firele de puf ingeresc si printre depresiunile lasate pe alocuri de pielea mea incretita de gheata tristetii vesnice ? Nu ai vrea sa il gusti ? Sa iti contopesti saliva cu profunzimea lichidului meu rosu divin intr-un sarut lent si apasat de gravitatia dependentei de dragoste, dependentei de « mai mult », « mai adanc », « mai lent »… Ti-e frica de mine ? De trupul meu aparent rece ? De ochii mei ireali si de degetele mele lungi si albe… ? Ti-e frica… ?
Un parfum de sare oceanica se raspandeste in jurul gatului tau, iti urca curba maxilarului si iti asterne o perdea din panze de paianjen pe irisul dulce al ochiului… Te invaluie… Iti mangaie lobii urechilor si iti danseaza pe sensibilitatea timpanelor… Iti patrunde teasta si iti excita creierul infierbantat de teama, de durerea de a fi prins in inchisoarea neputintei… de dorinta de a scapa, de a-ti smulge viata din mainile invizibile ale soaptelor revarsate de buzele mele amare… Fugi daca poti… in intunericul lumii de jos, sau alearga pe linia orizontului in bratele zeilor, pe genunchii lor, roaga-te puterii lor divine sa te salveze de… dragoste… de prea multa si prea necontrolata dragoste .
Crezi ca iti iubesti existenta, minunata cutie cu vise si sperante de desavarsire, de absolut… Pretioasa senzatie de traire intensa, de recunostinta atunci cand iti strapungi linia indrazneata a venelor pentru a-ti admira puterea vietii curgand prin bratele tale scaldate in pacatul de a-ti dori prea mult de la lumea de jos. Fugi de iubirea pe care ti-o port, caci nimeni nu te-ar putea dori mai mult decat pupilele mele infometate de suflete fragede, naive, curate… Fugi de bratele mele, de singurele atingeri care te-ar putea face sa zbori apoi sa cazi… atat de misterios, de profund, de unic… inapoi in mine. Caci din mine vi… Cu acordul meu te-ai nascut, in mine te vei intoarce. Te-am gasit… Dar ti-e frica de prea multa dorinta pe care o starnesc in tine… Si totusi stii si te bucuri la gandul ca te voi prinde odata , fara sa stii ce cauti ori ce vei primi. Vii tot mai aproape de mine, fiindca sangele meu te-a hranit in toti acesti ani, fiindca esti o bucatica din Universul durerii mele, fiindca esti Eu. Te pot face nemuritoare pentru o secunda in schimbul sufletului tau pe care il voi da mai departe la un moment dat. Nu-ti doresti acea secunda ?
Te vei intoarce in mine, fiindca eu te-am adus luminii, eu te-am lasat sa aluneci pe scena vietii din virginitatea zarii, eu te-am pictat cu talent de zeu , in versuri de muza… Imi apartii mult prea mult ca sa poti alerga undeva departe de mine. Privesti cu ochii mei si imi folosesti inima pentru a simti. Esti prea mare pentru a te ascunde si prea mica pentru a-mi rezista. Nu esti tu si nu esti libera daca nu sunt eu acolo sa iti umplu raceala noptii cu vise, cu mangaieri total impotriva vointei pure divine si cu dorinte de placere infinita. Te las sa vii singura la mine, sa te tarasti umil pana la tacerea buzelor mele si sa ma implori sa iti soptesc un val de imbratisari. Te las sa plangi cu lacrimile mele si sa suferi cu sufletul tau inecat in pieptul meu. Te las sa… fii Tu pana cand iti vei da seama ca in realitate esti…
Eu.
Sentimentele lumii de jos… Fiecare culoare cu sentimentul sau, cu trairile sale, iar atunci cand le parcurgi pe toate, slabe sanse sa iti mai ramana ceva necunoscut inimii. Intre luminile seci ale firelor de nisip realizezi ca insemni mult mai mult decat toata lumea de jos la un loc, ca reprezinti un colt real de univers trimis undeva in recunoastere intr-o lume paralela… dar total paralela cu orice simt al realitatii. Si in zadar incerci sa ii inveti pe ceilalti realitatea ta, nu vor intelege.
Majoritatea au uitat sa creada in zei, le-au uitat numele si insusirile divine…Nu murim decat la cererea noastra.
Dar ce minte, oricat ar fi ea de rasarita, sa inteleaga lumea de jos ? Ecranul mintii lor nu ar putea arata imaginea descrisa in cuvinte de buzele tale. Cine sa vada ca dincolo de cercul ce ii inconjoara , exista lumi in care inimile au aripi si pot zbura departe de sicriul imbacsit al pieptului unde ar avea toata sansele sa putrezeasca in nestire ? Exista nori facuti special pentru ca privirile sa poata dansa printre ei, sa le poata explora fiecare coltisor de infinitate alba si dulce ca zaharul scurs de pe acadeaua linsa de o fetita cu chip de ceara si ochi de intuneric…
Acolo unde apele, oricat de adanci si de involburate, nu te ineaca, acolo unde focul, oricat de rosu si de pasionant, iti mangaie tesuturile fara sa le arda, de Acolo vin eu. Si astept cu nerabdare sa ma intorc… in realitatea mea imaginara, in lumea din interiorul meu.
Cand vei avea curajul sa deschizi adevaratii ochi cu care te-a inzestrat natura , atunci ma vei putea vedea in intreaga mea splendoare, atunci vei fi capabila sa dai de-o parte gluga de praf si intuneric care imi acopera razele de luna emanate de par si adancimea ochilor care au inecat si inca mai ineaca zeci de corabii pierdute.
E de ajuns sa imi atingi mana dreapta cu sufletul si sa nu te infiori cand vei fi strabatuta de sagetile racelii mele fizice. Vei fi una cu mine cand vei invata sa ma simti in interior. Atunci cand, dupa ce te-am fermecat cu zambetul meu dulce, putin acrisor, cu varful limbii mele jucause ca rafalele de vant pe crestele muntilor, cu moliciunea trupului meu invaluit de pasiune si candoare pana in cele mai ascunse celule ale epidermei, cu glasul meu imprumutat din profunzimea valurilor marii… Atunci cand, dupa ce iti voi pune inaintea ochilor si a sufletului toate frumusetile Universului, ma voi transforma in Noapte… ochii mei vor deveni o ceata umeda si stearsa, buzele mele obosite, palide, limba mea seaca, trupul meu aspru, rigid, mainile mele descarnate de lumina… Atunci cand vei simti transformarea aceasta brusca cu ochii sufletului si ai mintii si totusi vei avea curajul sa ma iei in brate, sa ma saruti si sa ma accepti… Atunci vei fi a mea… si pentru o secunda de infinitate, voi fi al tau.
Ma vei simti pana in maduva intunecata a inimii tale, pana in globulele sangelui tau, ce incet… foarte incet… va curge peste pieptul meu, intr-o imbratisare a senzatiilor fierbinti si la fel de trecatoare ca ceara topita… Vei fi a mea pe veci… Voi fi al tau o secunda…
Tot nu ai puterea sa imi atingi aripile de adancime intunecata ? Te sperie sangele ce isi face albie printre firele de puf ingeresc si printre depresiunile lasate pe alocuri de pielea mea incretita de gheata tristetii vesnice ? Nu ai vrea sa il gusti ? Sa iti contopesti saliva cu profunzimea lichidului meu rosu divin intr-un sarut lent si apasat de gravitatia dependentei de dragoste, dependentei de « mai mult », « mai adanc », « mai lent »… Ti-e frica de mine ? De trupul meu aparent rece ? De ochii mei ireali si de degetele mele lungi si albe… ? Ti-e frica… ?
Un parfum de sare oceanica se raspandeste in jurul gatului tau, iti urca curba maxilarului si iti asterne o perdea din panze de paianjen pe irisul dulce al ochiului… Te invaluie… Iti mangaie lobii urechilor si iti danseaza pe sensibilitatea timpanelor… Iti patrunde teasta si iti excita creierul infierbantat de teama, de durerea de a fi prins in inchisoarea neputintei… de dorinta de a scapa, de a-ti smulge viata din mainile invizibile ale soaptelor revarsate de buzele mele amare… Fugi daca poti… in intunericul lumii de jos, sau alearga pe linia orizontului in bratele zeilor, pe genunchii lor, roaga-te puterii lor divine sa te salveze de… dragoste… de prea multa si prea necontrolata dragoste .
Crezi ca iti iubesti existenta, minunata cutie cu vise si sperante de desavarsire, de absolut… Pretioasa senzatie de traire intensa, de recunostinta atunci cand iti strapungi linia indrazneata a venelor pentru a-ti admira puterea vietii curgand prin bratele tale scaldate in pacatul de a-ti dori prea mult de la lumea de jos. Fugi de iubirea pe care ti-o port, caci nimeni nu te-ar putea dori mai mult decat pupilele mele infometate de suflete fragede, naive, curate… Fugi de bratele mele, de singurele atingeri care te-ar putea face sa zbori apoi sa cazi… atat de misterios, de profund, de unic… inapoi in mine. Caci din mine vi… Cu acordul meu te-ai nascut, in mine te vei intoarce. Te-am gasit… Dar ti-e frica de prea multa dorinta pe care o starnesc in tine… Si totusi stii si te bucuri la gandul ca te voi prinde odata , fara sa stii ce cauti ori ce vei primi. Vii tot mai aproape de mine, fiindca sangele meu te-a hranit in toti acesti ani, fiindca esti o bucatica din Universul durerii mele, fiindca esti Eu. Te pot face nemuritoare pentru o secunda in schimbul sufletului tau pe care il voi da mai departe la un moment dat. Nu-ti doresti acea secunda ?
Te vei intoarce in mine, fiindca eu te-am adus luminii, eu te-am lasat sa aluneci pe scena vietii din virginitatea zarii, eu te-am pictat cu talent de zeu , in versuri de muza… Imi apartii mult prea mult ca sa poti alerga undeva departe de mine. Privesti cu ochii mei si imi folosesti inima pentru a simti. Esti prea mare pentru a te ascunde si prea mica pentru a-mi rezista. Nu esti tu si nu esti libera daca nu sunt eu acolo sa iti umplu raceala noptii cu vise, cu mangaieri total impotriva vointei pure divine si cu dorinte de placere infinita. Te las sa vii singura la mine, sa te tarasti umil pana la tacerea buzelor mele si sa ma implori sa iti soptesc un val de imbratisari. Te las sa plangi cu lacrimile mele si sa suferi cu sufletul tau inecat in pieptul meu. Te las sa… fii Tu pana cand iti vei da seama ca in realitate esti…
Eu.
Reflex in oglinzi
Reflex in oglinzi ,
Teroarea in ochii lui,
Si teama de moarte din iubire ,
O petala de cristal rasare ,
Pe geamul sperantei .
Cazuta pe podeaua inimii negre ,
Lacrima pluteste’n infinitul gandirii ,
Sta intins si priveste tavanul ,
Il uraste caci cu el a creeat ,
Vise in nopti prea fierbinti .
In oglinda nu mai e ca inainte ,
In oglinda nu se mai vede ,
Vede doar umbra iubirii prelinsa ,
Si nu face decat sa simta pe mainile’nghetate ,
Lacrimi de sange incinse .
Pasiunea din oglinda acum e stinsa ,
Oglinda’i murdara de sange ,
Oglinda acum plange si ea ,
Oglinda il sperie si el o sparge ,
Oglinda iubeste .
Mii de bucatele sar in camera’ntunecata ,
O lumanare aprinsa reflecta durere ,
Pe peretii manjiti de placere cereasca ,
Pe peretii ce au stiut sa viseze cu el ,
Si sa’i ofere speranta iubirii .
Bucatelele se strang incet la loc ,
Se lipesc pe o muzica lenta ,
Inchide ochii , viseaza copile ,
Caci nu e sfarsitul , e doar inceputul ,
Oglinda iubeste .
Joi
Ascultã-mi adierea
Ce de pe buze-mi iese ,
Ce bate si rupe
Bariere de timp si ezitãri.
Hai ceartã-mprejurarea ,
In care ne'am dorit .
Hai ceartã-mprejurarea ,
In care ne'am iubit .
Cearcãnele de joi dimineatã
Ce-asteaptã mici gingãsii ,
Si respiratii simtite ,
Pe buzele'mi ce sunt ...
Dovezi ale vietii .
Iar aluneci ,
Pe un polei
Zgâriat de-oglindã,
Un ciob ,
Mâncat de sparturi ,
O umbrã ,
Nouã de oftat;
O miscare ,
Prevestiroare a perdelelor
Ce ascultã sunetul sãruturilor ,
Ce ti le-as lãsa pe mânã ,
Mergând pe sub fatade inclinate
Ce ti-ar spune sã nu-ti uiti
Pusculita cu secunde calde
Când o-i veni in lumea ta
Prin fâlfâirea din perdele ,
Fatã cu ochii de strugure .
Ce de pe buze-mi iese ,
Ce bate si rupe
Bariere de timp si ezitãri.
Hai ceartã-mprejurarea ,
In care ne'am dorit .
Hai ceartã-mprejurarea ,
In care ne'am iubit .
Cearcãnele de joi dimineatã
Ce-asteaptã mici gingãsii ,
Si respiratii simtite ,
Pe buzele'mi ce sunt ...
Dovezi ale vietii .
Iar aluneci ,
Pe un polei
Zgâriat de-oglindã,
Un ciob ,
Mâncat de sparturi ,
O umbrã ,
Nouã de oftat;
O miscare ,
Prevestiroare a perdelelor
Ce ascultã sunetul sãruturilor ,
Ce ti le-as lãsa pe mânã ,
Mergând pe sub fatade inclinate
Ce ti-ar spune sã nu-ti uiti
Pusculita cu secunde calde
Când o-i veni in lumea ta
Prin fâlfâirea din perdele ,
Fatã cu ochii de strugure .
Cat de mult ma iubesti ?
Tu esti soarele din mine.
Dar nu te ard ?
Ma doare cu-n ecou vag .
Si cand sunt un nor ?
Tu esti ploaia de pe fata mea .
Esti fericit ?
Doar cad in abisul ochilor tai .
Ce gasesti acolo ?
Nemurirea .
De ce ma minti ?
Nu ma simti .
Nu esti aici ?
Doar cand ma strigi .
Vei ramane cu mine ?
Iti zambesc .
Vrei sa ma schimb pentru tine?
Orice forma vei avea eu te voi urma .
Dar daca nu ai sa ma mai vezi ?
Te voi face sa ma astepti .
Nu ma vei putea auzi ?
Doar cu inima te voi veghea .
Ma vei ignora ?
Nu am vrut niciodata sa fiu altceva .
Cum ma vei iubi ?
Ca un copil .
Tu esti un copil ?
Doar cand te uiti la mine .
Ti-e frica de mine ?
Mi-e frica de mine .
De ce ?
Nu voi afla .
Nu ar conta .
Ma minti ?
Nu simti .
Te iubesc ?
Da .
Te-am atins ?
Doar in vis .
Cand ne-am cunoscut ?
La inceput . Ne-au despartit . Si apoi ne-au impartit. Eu pamant ... Tu cer .
As putea sa zbier ?
Lasa-ma sa cobor .
Dar unde esti ?
Acolo unde nu gresesti .
Stii unde sa ma gasesti ?
Pe fata mea , pe geana mea , pe buza mea , in parul meu , pielea mea tinge dupa atingerea ta .
Vii ?
...
Tu esti soarele din mine.
Dar nu te ard ?
Ma doare cu-n ecou vag .
Si cand sunt un nor ?
Tu esti ploaia de pe fata mea .
Esti fericit ?
Doar cad in abisul ochilor tai .
Ce gasesti acolo ?
Nemurirea .
De ce ma minti ?
Nu ma simti .
Nu esti aici ?
Doar cand ma strigi .
Vei ramane cu mine ?
Iti zambesc .
Vrei sa ma schimb pentru tine?
Orice forma vei avea eu te voi urma .
Dar daca nu ai sa ma mai vezi ?
Te voi face sa ma astepti .
Nu ma vei putea auzi ?
Doar cu inima te voi veghea .
Ma vei ignora ?
Nu am vrut niciodata sa fiu altceva .
Cum ma vei iubi ?
Ca un copil .
Tu esti un copil ?
Doar cand te uiti la mine .
Ti-e frica de mine ?
Mi-e frica de mine .
De ce ?
Nu voi afla .
Nu ar conta .
Ma minti ?
Nu simti .
Te iubesc ?
Da .
Te-am atins ?
Doar in vis .
Cand ne-am cunoscut ?
La inceput . Ne-au despartit . Si apoi ne-au impartit. Eu pamant ... Tu cer .
As putea sa zbier ?
Lasa-ma sa cobor .
Dar unde esti ?
Acolo unde nu gresesti .
Stii unde sa ma gasesti ?
Pe fata mea , pe geana mea , pe buza mea , in parul meu , pielea mea tinge dupa atingerea ta .
Vii ?
...
Conexiuni - Tu
Tu, esti in globul de cristal
Ce-mi arata drumul catre mal
Cand ma pierd in lumea ta, si-as vrea
Sa inving tristetea grea
Tu, nevazuta dar te simt
Te ignor dar nu pot sa ma mint
Esti in ceea ce respir, esti tu
Firul ce ma leaga de miracolul din zori
Cand din vis usor cobori, in tot ce ating in jurul meu
Chipul tau il vad mereu, in gand
Esti orice, oricum, oricand
Tu, asteptarea din amurg
Cand secundele incet se scurg
Cu atingeri moi de catifea
Alintate-n mana ta
Tu, esti ideea de intens
Cautarii mele-i dai un sens
Un motiv ca sa incerc mai mult
Tu esti vocea ce-o ascult
Esti chemarea de demult
Ce ma face sa nu-mi apartin, nu mai sunt eu
Nu mai e nimic al meu, estï tu
Nu pleca nu spune nu...
Ai putea...
Ai putea veni oricând
La marginea tăcerilor .
Gând ...
Ai putea aluneca
În lacrima mea ,
Ai putea
Trece pe sub curcubeu
Fiindcă stii că acolo
Sunt eu ...
Jumătatea ta ce te asteaptã
Dincolo
De tot ce incearcã sa ne despartã ,
Dar nu ,
Tu vei fi a mea pentru totdeauna ,
Si eu
Voi fi al tãu , fidel , intotdeauna .
Ai putea veni oricând
La marginea tăcerilor .
Gând ...
Ai putea aluneca
În lacrima mea ,
Ai putea
Trece pe sub curcubeu
Fiindcă stii că acolo
Sunt eu ...
Jumătatea ta ce te asteaptã
Dincolo
De tot ce incearcã sa ne despartã ,
Dar nu ,
Tu vei fi a mea pentru totdeauna ,
Si eu
Voi fi al tãu , fidel , intotdeauna .
Steleverzi - Sodoma si gomora
Ea. Ea e o fata draguta, eleganta-n felul ei. Felul principal pe zi pare plimbatul pe alei ca-i obosita mereu. O vad cum se plange de dureri si nu stau pe gand, ii cedez locul meu, desi, merita mai mult. Si nu-mi multumeste niciodata! Poate-i orgolilu' ala feminin de vina, poate e noaptea, masina ce ne tine ca-n vitrina. Dar imi place, imi place nebuneste sa o privesc de sus cand citeste sau cand se uita fix in ochii lui si el priveste prin ea si ea sensibila se stinge ca o stea. Dar, draga de ea cade cam rar, ca nu toti prosti din viata ei o trateaza murdar. E colorata gentil de haine si parfum discret, machiaj plin de curaj si un ruj rosu incet. Niste pantofi cu toc tare, obositi de plimbare, fuste usor peste genunchi si o geanta mare. Ce ascunde, mi-se pare mie, multe cai necurate de salvare ca o poezie! Sti, uneori sta timida si asculta, muzica multa, piese ce uneori o fac incet sa planga. Nu tre sa imi vobesti stiu cine esti, te vad pe aici de ceva luni si ma tot ocolesti, stai acolo, termina-ti pagina si daca intr-o zi te vei citi sa sti ca-i mana mea draga.
El. Ce sa zic de el. E genul de baiat putin din toate, pasionat de bani marunti, marunt in randuri sparte. Nu stie pasii, calca pe varfuri orice dimineata si cand dezlipeste ochii realizeaza cate ii lipsesc din viata. E grea muzica poate, cere multe incepe dependenta, ca doar cand fumeaza halucinogen simte diferenta. Si uita, ca sunt palme ce-l iubeau mult de mult, o amintire, dar le simte pe obraji cand il lovesc alte femei sa-si vina-n fire. Isi respira portia de viata-n drum spre casa. Viata, acest traseu scump doare, speranta ca maine ea-l va iubi mai mult moare. Si tace, masina trece printr-o clipa, fier pe fier, scantei din cer si inima bate-n usi sa se deschida. Respira greu, cade-n genunchi, priveste-n jur, intinde mana catre ea si ea da pagina. Indiferenta, nici nu priveste la el, cum tremura si se taraste si e cam asa mereu. Aceasi poveste-n fiecare seara, acel el disperat si bolnav ce sta sa moara, aceasi ea plina de durere si timp. Acelasi scaun rece in care zac, fara sa zic nimic.
De ce?
Pai daca tu prietene, daca tu ti-ai privi trecutul in fata, nu ti-ar fi frica de ce vezi? Totul dus la extrem intr-un fel de mijloc de transport, spre un fel de casa. Mie-mi venea sa-mi ard degetele cu bricheta, sa ma trezesc, dar cine mai putea sa miste mainile. Cui ii mai pasa ca e un vis? Incertitudine, sentimente, scarbit de ce vedeam. Eram un regizor incompetent pentru doi monstrii sacri ai istoriei mele. Si stiam ca daca ii voi privi ma voi preface-n piatra, da m-am gandit ca poate, cine stie, imi pun astia un piedestal frumos si ma lasa intr-un loc linistit departe de galagie. Sa fiu un boem si trist, suport de porumbei.
Macar scap odata de noï.
Dorinta
Sa-ti doresti cu ardoare sa fi cu cineva
Sa te tina in brate,
Sa-i simti rasuflarea calda pe piele,
Un sarut cald si plin de intelesuri,
Sa-i simti atingerea incet....
Incet pana cand corpul tau
Se strige dupa o mangaiere,
Sa vezi in orice loc unul perfect pt a face dragoste,
Iar visele nu fac o exceptie,
Sa te excite numai gandul ca ai fi langa ea
Si te saruta incet in timp ce mana ii aluneca pe sub bluza
Si te strange atat de tare in brate incat ti-ai dori sa fiti unu si fiecare,mmmm...din corp sa raspunde tentatiei,
Sa te visezi sub o ploaie marunta si calda,
Imbratisati in saruturi si dragoste pana la epuizare,
Sa-ti doresti dragostea ei atat de mult incat sa doara,
Sa numeri secundele care trec
Pana cand trupurile voastre se vor contopi in unul singur
De atata placere,AI SIMTIT VREODATA?
Sa te tina in brate,
Sa-i simti rasuflarea calda pe piele,
Un sarut cald si plin de intelesuri,
Sa-i simti atingerea incet....
Incet pana cand corpul tau
Se strige dupa o mangaiere,
Sa vezi in orice loc unul perfect pt a face dragoste,
Iar visele nu fac o exceptie,
Sa te excite numai gandul ca ai fi langa ea
Si te saruta incet in timp ce mana ii aluneca pe sub bluza
Si te strange atat de tare in brate incat ti-ai dori sa fiti unu si fiecare,mmmm...din corp sa raspunde tentatiei,
Sa te visezi sub o ploaie marunta si calda,
Imbratisati in saruturi si dragoste pana la epuizare,
Sa-ti doresti dragostea ei atat de mult incat sa doara,
Sa numeri secundele care trec
Pana cand trupurile voastre se vor contopi in unul singur
De atata placere,AI SIMTIT VREODATA?
Nimic mai simplu - Totul
Ma usc de dor, innebunesc,
Ma tot intreb cum de traiesc,
Ca inima ce-o am in doua vrea,
Sa-mparta dragostea, s-o dea.
Si n-am nimic pe-acest pamant,
Doar un copil si-al tau cuvant,
Nu-s viu, nici mort, nici nu traiesc,
Ma usc de dor, innebunesc.
Te-astept in noapte la un ceas
Sa-mi vii, apoi c-un bun ramas,
S-adorm in lacrimi, somn sa n-am,
Sa-mi bata indoiala-n geam,
Ca te-am iubit, nu te stiam.
Imi treci prin palmele-ti un vis
Ma duci, mi-arati un paradis,
Ce l-am lasat demult...Uitat,
Cand in pamant m-am incuiat,
Si trec a sortii aste roti
Peste fiinta-mi care-o porti,
Imi treci prin palmele-ti un vis
Ma duci, mi-arati alt paradis.
Te-astept sa vii iar intr-un ceas
Sa ma iubesti...C-un bun ramas,
Sa-mi iei viata ce n-o am
Sa-mi bata indoiala-n geam,
Ca te iubesc, demult stiam.
Of...of...of,
Ce-mi faci tu mie,
Fir duios de papadie,
Cand te duci, singur ma lasi,
Cand doresc, vreau ai tai pasi,
Si noroc, si bucurii,
Aste toate mi le stii,
Tu m-omori, tu ma invii...
Ma tot intreb cum de traiesc,
Ca inima ce-o am in doua vrea,
Sa-mparta dragostea, s-o dea.
Si n-am nimic pe-acest pamant,
Doar un copil si-al tau cuvant,
Nu-s viu, nici mort, nici nu traiesc,
Ma usc de dor, innebunesc.
Te-astept in noapte la un ceas
Sa-mi vii, apoi c-un bun ramas,
S-adorm in lacrimi, somn sa n-am,
Sa-mi bata indoiala-n geam,
Ca te-am iubit, nu te stiam.
Imi treci prin palmele-ti un vis
Ma duci, mi-arati un paradis,
Ce l-am lasat demult...Uitat,
Cand in pamant m-am incuiat,
Si trec a sortii aste roti
Peste fiinta-mi care-o porti,
Imi treci prin palmele-ti un vis
Ma duci, mi-arati alt paradis.
Te-astept sa vii iar intr-un ceas
Sa ma iubesti...C-un bun ramas,
Sa-mi iei viata ce n-o am
Sa-mi bata indoiala-n geam,
Ca te iubesc, demult stiam.
Of...of...of,
Ce-mi faci tu mie,
Fir duios de papadie,
Cand te duci, singur ma lasi,
Cand doresc, vreau ai tai pasi,
Si noroc, si bucurii,
Aste toate mi le stii,
Tu m-omori, tu ma invii...
Secretul
Pastreaza secretul existentei mele
Nu lasa lumea sa ma raneasca cu brutalitatea realitatii ei...
Paraseste constiinta pentru simtire…
Nu sunt,nu voi fi, dar exist..
Lasa-ti inima sa-mi asculte soapta de iubire,
Mainile tale sa ma simta ca si cum m-ar cunoaste din totdeauna,
Ochii sa ma vada cand nimeni nu ma vede asa cum sunt,
Nu sunt,dar exist…
Asculta-mi bataile inimii in miscarile valurilor
Si raspunde-mi cu cele ale inimii tale.
Sa nu stergi niciodata iubirea ce noi am scris-o in nisipul tarmului,
Sa nu te ascunzi de vantul amintirii mele pentru ca nu va face
decat sa te rasfete…
Zambeste-i orizontului cand iti este dor de mine
Si iti voi trimite un sarut pe fiecare raza a soarelui ca sa-ti alin durerea…
Nu exist…desi as vrea atat de mult…
Uita ...
Nu ma cauta cu privirea
Caci n-ai sa vezi decat lacrimi.
Nu ma cauta cu mainile
Caci n-ai sa simti decat durerile.
Nu ma cauta cu buzele
Caci n-ai sa gusti decat sangele.
Nu ma cauta nici cu inima
Caci n-ai sa gasesti decat un gol.
Nu mai cauta in zadar
Caci de durere zac mort,
Pe un altar!
- - Ceva vechi ce nu ma gandeam ca o sa postez ,si nici nu stiu de ce o fac ...:S
Caci n-ai sa vezi decat lacrimi.
Nu ma cauta cu mainile
Caci n-ai sa simti decat durerile.
Nu ma cauta cu buzele
Caci n-ai sa gusti decat sangele.
Nu ma cauta nici cu inima
Caci n-ai sa gasesti decat un gol.
Nu mai cauta in zadar
Caci de durere zac mort,
Pe un altar!
- - Ceva vechi ce nu ma gandeam ca o sa postez ,si nici nu stiu de ce o fac ...:S
